Un altfel de jingle

Radioul nu iarta. Nu iarta, nu accepta, nu intelege, nu vrea si nu poate sa uite. Daca ar fi o persoana probabil ar fi una groaznica. Una care te asculta fara sa te inteleaga, fara sa te simta asa cum ai vrea tu sa te simta.
Nu poti sa nu-l minti. Nu poti sa nu-ti cauti mai inainte zambetul prafuit si uitat intre ochelarii de soare si pachetul de tigari pe care ea ti-a scris ca te adora.
Daca ti-ai aduna tot curajul si i-ai spune "azi nu vreau sa rad", ti-ar raspunde dur "atunci pleaca". "Daca nu poti sa razi, minte-ma, pacaleste-ma." Si il pacalesti. La fel cum o faci si in viata de toate zilele. Te vinzi. Doar un produs de PR. Stricat, uzat, fals si frumos ambalat.
Si ar trebui sa-i spui ceva cand termini; azi am fost trist, sper ca nu s-a vazut.

Maturatori de praf de stele

Nu stiu de ce mi-am ales tocmai ziua asta pentru a merge sa-l vad. Trecuse prea mult timp de cand il vazusem ultima data.
L-am gasit in salon, privind gol pe geam. Imaginea era parca desprinsa din filmele americane, doar mirosul era real. Medicamente amestecate cu durere.
Nu a parut deloc surprins de prezenta mea acolo. Il uram cand facea asta. Momentele in care trebuia sa para surprins erau pentru el parca planificate cu mult timp in urma. Am ocolit amandoi intrebarea "ce faci?". Si eu si el stiam raspunsul.
"Esti dezamagit de mine doctore?" Cum sa fiu dezamagit de el? Ce intrebare era asta? Cum sa uit cine fusese el pentru mine? "Nu prietene, tu nu ma poti dezamagi vreodata." "Am dezamagit multe persoane." El era aici, uitat de lume si se gadea cate persoane a dezamagit. Zambesc amar.
"Hai sa iesim, vreau sa-mi aprind o tigara."
Aici vremea era mult mai rece. Imi simteam mainile cum ingheata. El era doar in halat si parea obisnuit cu frigul. Cauta totusi o bancuta lovita de cateva raze de soare. Ne aprindem absenti cate o tigara.
"Mai sti ceva de ea, doctore? Cred ca s-a vopsit." Trebuia sa-l mint. Cum sa-i spun ca ea isi continua linistita viata? Cum sa-i spun ca a trecut peste? Si nu, nu se vopsise. "Nu stiu."
Probabil simtise ca mint si era prea cunoscator ca sa nu isi dea seama ca l-am mintit pentru a il proteja. Si cu un ton care m-a facut sa cred ca gandisem toate lucrurile astea cu voce tare imi spune ca intelege.
Imaginea era trista. In copacii din curte ramasesera doar cateva frunze degerate de frigul noptii. Rareori cineva mai trecea pe langa noi. Era imposibil sa nu auzi sunetul pietrisului ud calcat de talpile grele.
Nici eu, nici el nu scoasem niciun cuvant ceva vreme. Apoi ridica privirea intrebator spre mine. Fug de ochii lui insa ii raspund la intrebare. Ii povestesc cateva banalitati despre mine. Apoi tacuram iar.
Nu batusem atata drum pentru a vorbi, nu aveam ce lucruri noi sa-i spun. Stia totul. Asta il tinea aici, faptul ca stia.
Dupa alte cateva tigari aprinse si stinse se oferi sa ma conduca la masina. Nu i-am spus cand si daca am sa mai revin si nici el nu imi spuse la revedere. Insa nu am putut sa nu-l intreb de ce "doctore"? In fond stia ca urasc spitalele, ca nu-mi plac doctorii.
"De ceva vreme, toti pe aici sunt doctori." Zambim amar.

O poveste de pe drum

Sa nu mai crezi in lacrimi, nici macar in ale tale. Sa nu mai crezi in idei marete, in visuri traite cu ochii deschisi. Sa nu mai crezi ca se vor aranja toate de la sine, in noptii de dragoste sau in sarutari in scari de bloc.
Sa nu mai crezi in florile pe care le primesti sau le daruiesti, sa nu mai crezi ca toti te iubesc.
Sa nu mai crezi in week-enduri lenese, in priviri ascunse si atingeri lacome. Sa nu mai crezi in tine sau in cei din jur.
Si daca te opresti din a mai crede, te vei putea privi in oglinda fara ura. Vei putea dormi noptiile fara a mai cauta ceva. Vei putea zambi amar.

Vals cu sufletul

Cine esti tu sa-i spui ca pleci. Cine esti tu sa-i dai totul si sa-i lasi nimic? Oare cine esti tu si cu ce drept ii spui ca nu el va fii tatal copiilor tai?
Cine esti tu sa-i sfarami vise si sa-i furi amintiri? Cine esti tu sa poti hotara daca te iubeste sau nu. Cine esti tu sa nu razi atunci cand se copilareste pentru tine? Cine esti tu sa nu-l privesti atunci cand te cauta neincetat? Cine esti tu sa nu-i vorbesti, cine esti tu sa nu-l saruti in fiecare noapte? Cine esti tu sa-i respingi imbratisarea? Cine esti tu?
Cine esti tu sa nu te uiti in urma? Cine esti tu si incotro alergi?

Septembrie, luni

Ziua aceea

In noaptea aceea nu am facut dragoste. A adormit. Insa nu-ti pot descrie cat de frumoasa era. Am tinut-o cuibarita in bratele mele pana dimineata.
Era si normal sa-i fie somn. Avusesem o zi plina. Sarbatoream cateva luni de relatie si am tinut neaparat sa le sarbatorim acolo. Acolo unde ne iubisem pentru prima data. A fost ziua in care am ras cel mai mult. O zi pe care nu ai cum sa o uiti vreodata. Una dintre acele putine zile pe care iti doresti sa nu le uiti. Pe care o pastrezi cu tine si in zilele innorate si in momentele in care nodul din gat te impiedica sa respiri. A fost ziua in care am facut poza ce o vezi aici pe blog. Ziua pe care am purtat-o cu mine in fiecare clipa.
Ma simt atat de impotent in a iti da mai multe amanunte. As vrea sa-ti povestesc fiecare minut insa realizez ca nici nu ai intelege si probabil te-ar plictisi. Trebuia sa fii acolo. Sau, iti trebuie si tie o astfel de zi. Si daca o vei gasi, daca te vei intalni cu ea vreodata, pastreaz-o ca pe cea mai pretioasa bijuterie.

Cea mai frumoasa culoare

Ai intalnit-o? Ai zarit-o cu coada ochiului trecand grabita pe langa tine? Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva traim in culori?
Care e cea mai frumoasa culoare?
Culoare scrumului de tigara? Culoarea kilometrajului cand gonesti nebuneste cautandu-ti linistea? Exista oare culoare mai frumoasa decat aceea a conversilor tociti pe care te incapatanezi sa-i porti?
Culoarea must-have-urilor? Aceea a mirosului cand ii inspiri lacom parfumul? Culorea ochilor? A telefonului mobil, a jobului, a banilor, a aurului, a unui pahar murdar de wishkey, a cuburilor de gheata?
Culoarea unui parc iarna, a Kiselefului primavara, a frunzelor toamna, a nisipului ascuns printre degete vara?
Care e cea mai frumoasa culoarea? Culoarea pe care o simti atunci cand faci dragoste? A celei pe care o cauti de fiecare data in multime? A celui ce te face sa-ti pierzi echilibrul?
Simtim si traim in culori iar eu iti marturisesc ca nu am intalnit in lumea asta, culoarea mai frumoasa decat aceea a zambetului ei.

Tu ce faci pentru ea?

Akon ft Lionel Richie- Just Go
Vezi mai multe video din Muzica

Fara trucuri

Marturisesc ca astazi e prima zi in care nu vreau sa merg la radio. E ziua in care m-as urca tarziu in masina si as curge lin catre camera amintirilor noastre. Catre camera in care am iubit-o de atatea ori. Catre locul in care ni s-a urat noroc pentru prima data. As cauta o banda libera pe dn-ul rasetelor nostre si m-as preface grabit. Am vorbi iarasi despre nimic si ne-am minti ca suntem suparati.
E ziua in care as vrea sa beau cafeaua cu lapte si croissantul cu unt, in timp ce caut turatia perfecta. Am cauta aglomeratia doar pentru a petrece mai mult timp impreuna. Doar pentru a ii cauta piciorul ce l-am gasit de atatea ori. Iar cand am ajunge acolo ne-am iubi iarasi. Ne-am privi iarasi cautand si gasind visuri naive. O sa rada de mine cand am sa incerc stangaci sa fac un gest mult prea romantic si am sa rad de ea cand o sa-si caute privirea dura.
E ziua in care vreau sa o privesc fumand pe balcon acoperita doar de un prosop norocos. Ziua in care i-as fura toate zambetele si toate sclipirile ochilor. Oare de ce nu ti-am vorbit niciodata despre ochii ei?
Daca as fii stiut atunci, in clipele in care ne fotografiam zambetele ca e mai bine sa ramanem acolo, nu m-as fii intors niciodata.
Marturisesc ca astazi e ziua in care eu nu as vrea sa fiu aici.

Iarta-ma

Pentru toate momentele in care m-ai urat. Pentru toate zambetele promise pe care ti le-am furat. Pentru ca nu am stiut sa fiu barbat.
Pentru toate noptile in care nu te-am tinut in brate. Pentru toate diminetile in care ti-ai dorit sa nu te trezesti langa mine.
Pentru toate incrutarile mele. Pentru toate lacrimele tale. Pentru ca nu te-am ascultat. Pentru ca nu am tacut. Pentru ca ti-am furat bucuria de a ma vedea.
Pentru toate clipele in care nu ti-a fost dor. Pentru toate razbunarile stupide. Pentru toate momentele marunte in care te-am facut sa regreti.
Pentru ca mi te-ai daruit si nu am stiu sa te pastrez. Pentru ca am gresit de fiecare data. Pentru ca nu te-am sarutat asa cum trebuia. Pentru ca nu ti-am aratat ca sunt acolo atunci cand ai avut nevoie de mine. Pentru ca de multe ori mi-e rusine sa te privesc.
Pentru zilele in care nu ai zambit. Pentru momentele in care nu ai ras zgomotos. Pentru ca nu mi-am cerut iertare decat prea tarziu. Pentru ca ai tipat.
Pentru ca ma ratacesc de fiecare data cand vad ca te-as putea pierde.
Pentru ca am fost altfel si m-am transformat in altceva. Pentru ca nu stiu sa-ti arat ca te iubesc.
Pentru toate acestea si multe altele, iarta-ma tu.

Deadline

Suntem amandoi pe aceeasi carare greoaie. Plina de gropi si plansa de ploi. Tu alergi. Eu merg. Ba mai mult ma si opresc deseori. Ma opresc sa privesc. Doar sa privesc. Si respir. Tu alergi cu sufletul la gura neintelegand de ce nu fug cu tine. Eu merg. Si am sa ma opresc din nou. Sa beau o cana cu apa. Atat de patruns incat am sa-i simt gustul. Tu alergi. Apa nu are gust pentru tine.
Am sa ma opresc dupa cativa pasi din nou. Am sa fac dragoste, am sa iubesc. Tu alergi iepureste.
Am sa ma plimb pe strazi noaptea tarziu. Tu alergi uitand ca noaptea geamurile nu mai sunt oglinzi. Noapte te pot zari in biroul tau uitat de visuri si bucurii. Iti spui ca maine nu ai sa mai alergi nici tu. A fost doar un gand. Oare de unde a venit? Il alungi repede. Era cat pe ce.
Raman sa beau cafeaua in dimineata asta. Am sa-mi aprind si o tigara. Tu alergi. Nu trebuie sa te opresti ca sa fumezi. Drumul duce in aceeasi directie. Tu alergi respectandu-ti pas cu pas planul. Eu merg, am sa-mi fac planul pe drum.
Eu merg incet, ducand cu mine trecutul. Povara cateodata si zestrea de amintiri ce nu vrei sa le pierzi pe drum, altadata. Tu alergi. Traiesti in prezent si pentru viitor.
Eu merg. Ploua. Ma opresc pentru a cata oara sa ma bucur de lacrimile cerului. Tu poti alerga si pe ploaie. In fond nu e nici prima si nici ultima.
Eu merg. Am sa ma opresc sa fiu tata. Tu alergi. Copii au fost mereu o povara.
O sa ne vedem maine in lift dragul meu. Dar vezi, maine am sa intarzii. Vreau sa stau treaz pana tarziu in noaptea asta. Nu am deadline.

Camera 5

Este camera amintiriilor mele. E situata undeva dincolo de spatiu si timp. Geografic se ajunge foarte usor acolo si multi au locuit acolo. Putini sunt cei care au trait insa cu adevarat in camera 5.
Acolo am iubit-o pentru prima oara. Si pentru a doua oara si nici eu, nici ea nu mai stim de cate ori ne-am trezit acolo impreuna. Acolo am numarat, soptit la urechea ei, pana la infinit. Tot acolo mi-am promis ca nu am sa o las niciodata sa plece. Poate nu trebuia sa-mi promit mie. Poate asta nu trebuia sa fie doar un gand fricos si pitit. Poate trebuia sa fie certitudinea ei.
In camera 5 am lasat zambete si rasete zgomotoase. Am lasat cine romantice si mangaieri intregi. Dincolo de jocuri si ambitii, acolo am fost noi. Fara machiaj si fara incruntari. Fara trucuri.
A trecut ceva timp de cand nu am mai fost acolo. Poate camera 5 si tot ce am lasat acolo e ceea ce ne lipseste atat de mult. Nu mai stiu care sunt motivele pentru care am renuntat sa mergem acolo, insa camera 5 ne asteapta. Asa cum am lasat-o. Traieste inca din promisiunea ca noi ne vom trai iarasi acolo visurile si temerile. Asa cum sunt ele. Fara trucuri.

Cafeaua cu mult lapte

Am gasit din nou turatia perfecta. La trei dimineata, undeva pe o strada ferita de lumina semafoarelor. Am gasit pana si acordurile perfecta. Insa lipsea ceva. Scaunul din dreapta, imbibat de parfumul ei era gol. Mana mea dreapta facuta pumn in timp ce cauta linistea motorului nu era acoperita de palma ei calda. Oare doarme? Daca un cosmar nu-i da pace?
Probabil si in seara asta a tresarit pana sa se cufunde in profunzimea noptii. Sigur a citit cateva pagini inainte sa adoarma. Oare stie ca am purtat-o in ganduri pana ce linistea noptii a acoperit orice urma de ratiune? Ar fii trebuit sa-ti spun cat de frumoasa si linistita este cand doarme. Cat de fragila pare.
Maine ma voi mintii ca mi-e bine, insa ea, mai bine decat oricine, stie. Si nici macar nu am sa o pot minti. Cum sa minti cand vrei sa spui naiv toate gandurile pierdute si ragasite? Iar cafeaua cu mult lapte...

10 pe 18 sau Casuta cu pian

Ambele reprezinta pentru mine totul. Si cand reprezinta totul nu poti sa taci. Nu poti sa nu scrii cand buricele degetelor simt furnicaturi. Cand mintea si inima iti urla impreuna sa nu taci.
Ti-as vorbi despre croissantul cu unt, dar n-ai intelege. Sau daca ai intelege nu ai putea sa-i simti gustul. Pentru ca gustul lui nu vine din mainile bucatareselor. Nu vine din ingrediente aruncate laolalta in cuptor. Gustul lui vine o data ce sorbi naiv si somnoros din cafeaua cu mult lapte. Si nici macar asta nu il desavarseste. Pentru ca aroma lui speciala i se datoreaza ei. Pentru ca doar ea e capabila sa dea gust unui banal croissant mancat pe fuga in orice dimineata. Cum as putea sa o tradez gustand singur din coca fada?
Cum as putea sa-mi aprind singur tigara dimineata si sa ma mint ca e bine? Cum as putea sa tac atunci cand ea stie cate am de spus?
Cum as putea sa renunt la casuta cu pian cand asta e visul ei? Cand mana ei ascunsa de mine pe clapele fericite creeaza idealuri.
Nu as putea sa-mi incep ziua altfel decat alaturi de ea in fiecare dimineata. Iar croissantul cu unt si cafeaua cu lapte vor fii mereu acolo pentru noi.

El

El nu a putut sa puna orgoliul mai presus de dragoste. Nu putuse sa renunte la ceea ce simte pentru simple demonstratii. Renutase la orice forma de brutalitate pentru ceva atat de simplu. Iubise si coplesise. Transformase ceva maret si complex in ceva banal. Isi pierduse misterul si neincrederea ce-l defineau atat de mult. Paradoxal, momentul in care a hotarat ca vrea totul, a fost momentul cand s-a transformat in nimic. Fractiunea de secunda in care a pierdut doza de tristete, a fost aceeasi cu cea in care si-a omorat zambetele.
L-ai putea oare condamna pentru ceea ce a ajuns sa simta? L-ati putea declara vinovat pentru ca a renuntat la scut? L-as putea eu oare alunga si pierde printre randuri atat de prost scrise, doar pentru ca a indraznit iarasi sa iubeasca?
Putem si o facem. Pe el insa nu-l deranjeaza. In fond ce ar putea sa-l raneasca mai mult? Si daca nu l-am blama noi, s-ar blama singur fara retinere.
Daca vrei sa-l intalnesti, cauta in multime maxilarul lui inclestat de neputinta. Incearca sa-i zaresti ochii luminosi dupa un munte de dezamagire. Incearca sa pui punct unei propozitii pe care el nu vrea sa o inchida

Doua minute

Eu nu trebuie sa o sun, este chiar langa mine pe malul lacului, unde avem
parte de liniste si dragoste, iar melodia pusa de tine se potriveste la
fix!

Te-am ascultat si l-am sunat pe cel iubit sa-i spun cat de mult il iubesc
dar nu mi-a raspuns.;))m-am suparat.

Sotul meu a ramas uimit, mi-a spus s il las 2 secunde sa se aseze jos si
apoi pot continua declaratia. A ramas fff surprins. Monica ploiesti.

I-am dat tel. si nu m-ia raspuns, ce zici m-a inteles.??

Buna ideea asta cu iubirea ,dar cu persoanele singure cum ramane?:-(Ia sa
ti vina o idee si pentru cei singuri;-) Bianca,Buc.

Am sunat dupa cum ati spus. Iubita mea credea ca am patit ceva (app
sunt sofer) i-am spus ca o iubesc. Am facut-o sa zambeasca. Am simtit asta
in vocea ei dulce. Va iubesc si va multumesc. Nicu Iasi

De ce vrei sa pui inimile indragostitilor pe jar? Ai idee ce inseamna sa
iubesti,dar fiindca esti certat cu acea persoana nu-ti permite orgoliul
sa-i spui te iubesc? Manuela!

Tocmai ti-am urmat sfatul, mi-am sunat prietena si i-am zis direct k o
iubesc: reactia.... A inceput sa planga! Jean Bucuresti.

Am sunat-o si stii ce...? M-a pus sa astept o secuda, apoi m-a pus sa
repet. Eu gandindu-ma ca nu a auzit am repetat dar de unde m-a inregistra
sa poata asculta si mai tarziu.

Sotiorul meu in fiecare zi ma suna si imi spune, te iubesc, la fel de mult
il iubesc si eu.

Si de aici a inceput:



Marian Boba la Kiss - Suna si spune-i ca il/o iubesti!
Asculta mai multe audio Divertisment »

Ce-ti doresc de ziua ta?

Iti doresc sa pasesti din nou pe nori. Sa crezi in basme si in visuri. Sa-ti regasesti naivitatea pe care ai pierdut-o undeva. Pe care am pierdut-o impreuna undeva, fara sa ne dam seama. Iti doresc fericirea mult dorita si atat de meritata.
Iti mai doresc in fiecare noapte un cer plin de stele si raze de sperante in fiecare gand intunecat. Cine a spus ca trebuie sa stai incruntata atunci cand simti ca te-ai ratacit? Si de ce ai crezut?
Iti doresc o mare de zambete pentru fiecare seara si un munte de sperante pentru fiecare dimineata.
Ne doresc ploaie atunci cand facem dragoste si dor nebun atunci cand ne inselam crezand ca tot ce avem va trece.

Dialog de supermarket

Ea catre el: “ ma duc eu la danonino, du-te tu dupa paine si ne vedem la mezeluri.”

Tu ce ai vota?

Stai.

Stai o clipa te rog. Stergeti lacrima si incerca sa-ti descretesti fruntea. Doar stai. Respira aerul rece al noptii de primavara. Si stai din nou. Lasa gandurile negre sa plece. Si daca nu vor, alunga-le tu cu un zambet. Ofera-le cel mai frumos zambet din lume. Si crede-ma ca vor intelege ca au gresit. Vor pleca spasite si se vor gandi de doua ori inainte de a incerca sa se intoarca la tine. Si stai din nou.
Acum poti incepe se te gandesti. La lucrurile de care iti poate fii dor. La momentele in care ai ras galagios. La noptile in care erai doar un copil. La noptile in care el te facea sa te simti rand pe rand, copila, femeie, regina si iarasi copila. La naivitatea pe care refuzi ca o mai adapostesti in gandurile tale. La sinceritatea pe care o judeci gresit ca fiind minciuna.
Ramai o clipa si priveste tabloul imaginar agatat de tavanul camerei tale. Vei gasi acolo toate anotimpurile si inceputurile lor pictate in ulei sau desenate in carbune.